Virtualia IX

Începuturile
Când am ajuns în sală, pe la 6 seara, nu era aranjat mai nimic, nu era nimic aşa cum aş fi vrut eu să fie. Florina nu ajunsese încă. Visasem să decorăm o sală ca în poveşti, adusesem beteală şi tot restul, pe care vroiam să le înşirăm pe pereţi, uşă, scenă. Visasem o intrare ca în poveşti. Lumea se foia, aştepta să înceapă ceva, unii nu ajunseseră încă, alţii erau pe drumuri europene, alţii ascunşi de iarnă, prin case, lângă sobă. Într-un colţ de Pod Pogor, Luminiţa şi Ştefan aşteptau zapp-ul care se înzăpezise la Podu… Iloaie, în maşina lui Liviu Nanu.
– Cât mai ai până la Ieşi, Liviule?
– Vreo 20 minute.
Afară continua să ningă poveste. Liviu a ajuns după vreo oră şi…
Pas cu pas
Cenaclul începu cu vocile copilăriei: Miruna Diaconu, 8 ani, Diana, 5, Laura, 11, de la Cenaclul Pas cu pas, coordonat de Prof. Petronela Baldovin, chitară şi voce minunată. Fusese vorba să înceapă cu Bună seara… însă n-a fost aşa. Probabil că afară deja se înnoptase…
Cenaclul Pas cu pas
În premieră absolută: Miruna la chitară. Pentru mine, este emoţionant. Ştiu că Miruna îşi doreşte mult chitară, ştiu că are voce bună şi mai ştiu că e un înger.
Miruna Diaconu
Apoi a venit Moş Crăciun la microfon şi a dăruit cadouri şi diplome copiilor.
… spre Lansările de carte….
Mihai Leoveanu nu a răspuns la telefon, nici la sms, nici pe messenger, nici deloc deloc deloc. Din grabă & din scleroză, uitasem cartea sa acasă. Nu mai era timp de întoarcere.
Costin Tanasescu îmi trimisese sms în noapte, nu poate ajunge, e drum lung de la Ştefăneşti, Argeş, până sus în Moldova. Nici pachetul cu volume nu ajunsese, deşi fusese expediat recomandat. Însă Nia era prezentă în sală. Mereu când e ea alături de mine, oriunde am fi, îmi dă siguranţă. Avea volumul lui Costin la ea, o invit să prezinte cartea, fiind şi lector de volum. Vrăjitoarea, cea de a doua carte a lui Costin. Felicitări lui! O carte este un efort important, emoţional, psihic, moral şi, nu în ultimul rând, financiar.
Pe Paul Gorban şi volumele sale de versuri, l-au prezentat, într-o manieră de excepţie, Maria Prochipiuc şi Ciprian… niciodată nu i-am reţinut numele. Doctorand în filosofie. Mă uit pe blogul lui George Asztalos şi îl aflu: Ciprian Voloc. De excepţie prezentare. Niciodată la nici o lansare de carte nu mi-a fost dat să ascult o asemenea prezentare. Felicitări lor şi cărţilor Îngerii mint femeile şi Galerie de artă vie.
Iau o fotografie de pe blogul lui George:
Maria, Paul, Ciprian
Pe la 7 seara veniră Crăciuniţele: Mihaela Gârlea şi colegele sale. Au fost o surpriză pentru mine, mă aşteptam la Mihaela & Cristian Gârlea. Motivul: nu merge jazz înainte de Crăciun!
Şi a fost excelent.
Enjoy 🙂
Mulţumesc din suflet Crăciuniţelor, Mihaelei Gârlea, precum şi Katiei Chelaru care, cândva, mi-a făcut legătura – de suflet, aş putea spune – cu Mihaela.
Mihaela Gârlea
Mi-a fost drag să mă fotografiez cu Crăciuniţele, şi văd că suntem în acelaşi ton de roşu. Dana zice, zilele trecute, să mai schimb culorile. Dana, Puck. O să le schimb, ce să fac, îmi ascult prietenii. Cu alte nuanţe de roşu! 😛
Crăciuniţele şi Alma
… şi a venit Liviu…
A ajuns Liviu înseamnă că a ajuns zapp-ul, înseamnă că echipa de la Departamentul de Transmitere Live a Cenaclului, cu înfiinţare ad-hoc, cu o seară în urmă, formată din Luminiţa şi Ştefan, studenţii mei întru medicină anul şase, înseamnă că ei, dragii de ei, vor reuşi să se conecteze la net şi să ne transmită vocile în eter.
Ei, aş, visuri! Nu mergea nu ştiu ce setare. Nu vroia şi pace. Telefoane peste telefoane la Radio, nimic. Trebuie să reuşim cumva, îmi spun în gând. O să vedem la pauză, se va găsi o cale… Mergem mai departe…
Antologia de cenaclu, la al şaselea volum… Virtualia 6
Cea mai frumoasă. Am muncit la cartea asta cum n-am făcut-o niciodata la a mea. Ore în şir, zile, nopţi, în tipografie. Încercări de culoare, nu e bun, de la capăt. Cheamă omul să repare imprimanta. A doua zi, şase ore în lucru.
– Ce alegem pentru grafică: alb negru listat pe color sau color sepia?
– Cât costă pe color sepia?
– Dublu!
– Ai de mine!
Hârtia e clar că va fi cea de 90 grame, alb satinat. Coperta color, laminată mat.
– Mat, ai înţeles?
– Am înţeles, Steluţă!
Steluţa e Altaiyr. Vlad Turburea. E prietenul meu virtual de ani de zile. Nu ne-am văzut în real, mereu a fost altcineva de care a trebuit să avem grijă, când unul, când celălalt. Însă, mereu a vegheat Cenaclul. El a conceput Afişul. El, Diplomele. El, Coperta. El, Grafica. El, suportat aşa nu-urile şi aşa da-urile, tonurile de culoare, nuantele.
La copertă, m-a ajutat Florina să aleg între trei nuanţe. Şi eu o vroiam pe cea moderată, însă cei de la tipografie îmi sugeraseră să aleg ceva mai „tare”. Se pare că mereu e bine să alegem calea de mijloc.
Calea împărătească.
Pauză zece minute, să ne amintim să fim copii…
Iar eu îmi amintesc de cum spunea maestra mea întru Lumină. Desenez cu ochii inimii semne numai de mine (şi de alţii) ştiute. Acum va merge, îi spun Luminiţei, va merge sigur. Plec la ceilalţi. Las universul să lucreze. În câteva minute, îmi spune Lumi că s-a rezolvat: Ştefan a aflat ce era în neregulă cu setările. Zâmbesc: echipa mea de doctori a reuşit prima transmisiune live, la un post de radio pe internet, din Podul Casei Pogor, vechi de două secole. Dacă ar şti Vasile Pogor, şi Creangă, şi Eminescu… Dar eu cred că ei ştiu
Luminiţa Stoica şi Ştefan Bercea
… Şi Cenaclul se transmite live la Radio Lynx
Îl sun pe Virgil din America. Pe Mitruţii înzăpeziţi în Bacău. Pe Andu rămas în Bucureşti. Sper să reuşeasca să ne audă.
Partea a doua, cenaclul propriu-zis, începe. Este trecut de ora 8 seara. Afară ninge. În Podul Casei Pogor se recită poezie, se cântă, se zâmbeşte. Ţin microfonul strâns, nemişcat, la fiecare în parte, aproape. Să se audă cât mai fidel acolo la radio.
Liviu Nanu
Liviu Nanu, prieten, un om remarcabil. Vine tocmai de la Roşiorii de Vede. Când vine el în Virtualia, mă simt în siguranţă, la fel ca lângă Nia.
Oltenii mei dragi…
Florian Silisteanu
Florian Silişteanu. Domnul Silişteanu! Membru fondator al Cenaclului. Via Piteşti-Cluj. Membru al USR.
Aleksandar Stoicovici
Aleks. Copilul de nici 14 ani, venit cu mătuşa lui, tocmai de la Moldova Nouă, în aprilie 2003, la Moldova Iaşi, la Virtualia. Pe atunci, Virtualia nu avea număr. Nu ne-am gândit niciodată că Virtualia va avea ajunge la a noua ediţie. Aleks care stătea la fereastra trenului şi plângea, când a plecat. Acum e mai înalt decât mine. Student la Timişoara. Cu volum de debut. Cu premii literare.
Când au trecut toţi anii ăştia, Aleks?
Florina Daniela Bordieanu
Era o poezie sobră şi noi râdeam! De emoţie, de stres, de drag, noi râdeam! Habar n-am ce ne veni să râdem tocmai la microfon (echipa îmi făcea semne că se transmite, se transmite!).
Florina Daniela Bordieanu. Prietena mea dragă din Bacău.
Bogdan Groza
Bogdan Groza din Cluj, via Baia Mare. L-am rugat să recite Caut lumină, urgent. Poezie care îmi place mult, iar el o ştie pe de rost. De cate ori va veni la Iasi, il voi ruga sa recite poezia aceea…
Maria si Eugenia
Maria Prochipiuc din Iaşi la microfonul ţinut de Eugenia Reiter din Drăgăneşti-Olt. Acum văd că se vede: Maria citeşte din volumul de cenaclu. Mă bucur mult.

Daniel Bratu

Daniel Bratu din Iaşi. Apreciez scrisul său şi cum îşi recită poemele. Şi le respectă, recitându-le într-un mod deosebit. Felicitări lui!
Ramona Secrieru
Ramy, Ramona Secrieru din Bistriţa. O voce superbă. Nu găsesc fotografie cu chitara. Doar citind din textul ei din Virtualia.
George Asztalos
George Asztalos, de la Tg. Mures, la Iaşi. Prima dată la Virtualia. Îi multumesc pentru prezenţă!
Mircea Boboc
Virtuali în Virtualia. El e Mircea Boboc, în premieră participând la cenaclul nostru. Citi ceva despre Univers. Neobişnuit pentru noi care avem o anume linie poetică. Un curent ar fi prea mult spus.
Risc şi chem în faţă un alt virtual. Citeşte ceva cu explicite. Sala râde. Mă uit la Nia, Nia dă din umeri şi zambeste. Din spatele sălii, mi se face semn că se transmite. Ţin microfonul tot mai strâns. Nu vine el CNA-ul pentru un f… alus acolo! Am scăpat ieftin! Data viitoare, toţi virtualii necunoscuti sunt cenzuraţi! 🙂 Glumesc. (Nia ştie că nu glumesc :).)
Walter Ghiculescu
El e Walter Ghiculescu, pre numele său Vrăjitorul (piesa care mi-a plăcut cel mai mult). Voce minunată, versuri pe masură, recitare super! Îi multumesc pentru prezenţa sa la cenaclu şi pentru album.
Ea este Anca, soţia Silişteanului. E o dulce, un suflet frumos şi sensibil. Îi mulţumesc pentru că a venit atâta cale, prin nămeţi, taman până la Iaşi.
Din sală, cu Daniel Bratu la microfon.
Au mai fost şi Anda Andrieş, cea care l-a adus pe Walter Vrăjitorul, şi Mariana Prihor, cea care a adus-o pe lume, în viaţa mea şi la cenaclu pe Miruna.
Şi domnul Stelian Vicol de la revista Porto Franco din Galaţi, vorbindu-ne frumos despre poezie, cu invitaţia de a trimite texte la revista domniei sale şi de a participa la concursul pentru debut în volum.
Şi Liviu Apetroaie, gazda şi moderatorul de la Casa Pogor…
Şi mama mea care, pentru prima dată în cinci ani de zile de când (supra)vieţuieşte alături de Virtualia, m-a întrebat dacă am nevoie să mă ajute cu ceva!
Şi prietena şi colega mea întru medicină, Mihaela S.
Şi prietenii voştri, şi prietenii lor.
La final, am primit flori, cu drag, de la Anca şi Florian. De la Bogdan, Delia şi Aleks. Apoi a venit Moş Crăciun prin Florina, Maria şi Liviu.
Cărora le mulţumesc, dincolo de cuvinte.
*
Aşa a fost Virtualia IX. În seara lui 15 decembrie 2007. Dintr-o iarnă în care ningea ca în poveşti, iar noi, ascunşi printre lumini, în Podul Casei Pogor din dealul Copoului, la Iaşi, depănând încă o filă de carte.
Dealul Copoului
…apropiind departele, întru poezie
*
Mulţumiri şi consideraţie pentru Eugenia Reiter (Drăgăneşti-Olt) şi Constantin Martin (Bucureşti), prin bunăvoinţa cărora ediţia a IX-a a Cenaclului Virtualia şi tot ce a însemnat acest lucru aici la Iaşi a reuşit să fiinţeze financiar.
*
Mulţumiri Radio Lynx Bucuresti pentru găzduirea virtuală a Virtualiei IX.
*
Mulţumiri Marianei Prihor şi lui George Asztalos pentru fotografii şi înregistrări.
*
Mulţumiri partenerilor media:
Radio Lynx

Societatea de Literatură şi Arte Hermeneia

Bocancul Literar

*
Mulţumiri tuturor participanţilor la cenaclu şi felicitări celor care au fost publicaţi în volum:
… Să ne revedem cu bine la Virtualia Zece, la anul, la primavară sau poate la toamnă sau la iarnă, când i-o veni vremea să fie.
Iar până atunci, cât şi de atunci încolo, să nu ne oprim din scris, indiferent unde, pe bloguri, pe site-uri, pe hârtie, să ne fie scrisul cu inspiraţie!
*
De aici de la Iaşi, vă doresc Sărbători cu bucurie şi linişte! Crăciun fericit! La mulţi ani!
Anunțuri

Afişul Virtualiei 9

Iată şi afişul Cenaclului. Pentru care îi mulţumim lui Vlad Turbure, cu preţuire pentru tot ce a făcut pentru acest cenaclu.