Concursul Internaţional de Poezie Românească „Starpress 2008”

Organizatori:
“Starpress”
www.valcea-turism.ro  , Romania,

in colaborare cu 

www.teranovamagazine.ca  din Canada
Jurnalul Terranova – Montreal , 
Editura” Destine”  Montreal
Publicatia Asociatia Scriitorilor de limba romana din Canada
Revista  Observatorul – SUA & Canada si www.observatorul.com,
Colectivul teatrului „Tudor Musatescu” din Toronto
Publicatia  Candela –   Valcea
Publicatia  Radical – Valcea
Revista „Iosif Vulcan” din Australia – www.revistaiosifvulcan.wordpress.com
www.ioanmiclau.wordpress.com
www.analizesifapte.wordpress.com 
http://artursilvestri.wordpress.com
Asociation Roumaine pour le Patrimoine (ARP)
Romanian Global News si Redactia  RGN (www.rgnpress.ro)
Postul de Radio Romania International

Poeziile pentru concurs, in numar de maxim 10,  vor fi trimise pe adresele:

info@valcea-turism.ro
poetgfilip@yahoo.ca
star_ligya@yahoo.com  

pana la data de 15 aprilie 2008.

Comitetul de selectie  va delibera pana la sfarsitul lunii aprilie 2008. In luna mai 2008 se vor anunta castigatorii si publica versurile premiate. Castigatorii vor fi publicati in paginile mentionate. Primele 3 premii constau in cate un sejur gratuit pentru cate 2 persoane intr-una din statiunile romanesti.mentiunile si premiile surpriza vor consta in obiecte.

Comitetul de selectie: 

Presedinte: George Filip, Montreal, Canada
Irina Egli, Montreal, Canada
Alex Cetateanu, Montreal, Canada – presedinte al Uniunii Scriitorilor din Canada Maria Munteanu,  Rm. Valcea, Romania     

Ion Soare, Rm. Valcea, Romania

Director concurs: 
Ligya Diaconescu, Rm. Valcea, Romania

Pentru informatii suplimentare :
star_ligya@yahoo.com 
tel: +40 0723-371626
+40 0752-787694

 
Cenaclul Virtualia Iasi si poesis.weblog.ro sunt parteneri media ai acestui concurs.

 

Galeriile Pod Pogor – poveste de iarnă – de Maria Prochipiuc

A fost o dată ca niciodată…

(poveste găsită pe Bocancul literar… )

Iarnă. Decembrie şi-a aşternut peste câmpuri şi oraşe inocenţa bolţii cereşti, un fel de cenuşă a iubirii, ca un zvon peste dumitriţele rămase ca argintul sub lumina lunii. Toată noaptea a nins, cerul senin se oglindea în zăpada cristalină, copacii erau îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, stelele nu se mai arătau pe boltă, erau îngheţate, făclilie de lumină străjuiau străzile îngreuiate de scoarţa grea de omăt. Lumina tainică cuprindea totul în neclintire, pacea se instalase peste pământ. Cum, oare, îţi poţi închipui iarna decât aşa cum e ea; ca o regină ce şi-a lăsat veşmintele, acoperind totul în alb. E miros de colaci copţi în vatră, e miros de scorţişoară din vinul aburind din cănile de lut, e vremea colindelor! E vremea bucuriei! Povestea ce am a vă spune nu se ptrece în altă parte decât în dulcili târg al Ieşilor.

Telefonul sună agale, parcă împidicându-se în semnalul venit prin ceaţa lăptoasă, dar ce mai contează, esenţialul e că ne putem auzi indiferen în care colţ al lumii suntem… alo, sunt la Buzău! Mă miram era destul de târziu, numai la Buzău? Întreb printre altele dacă în Bucureşti a nins, cum este şoseaua şi închei cu ceva sfaturi, grijă mare după ce treci de Bacău… mai aud o voce: Marie dă adresa s-o programez pe GPS, că ştie cel mai bine unde să mă aducă…da, desigur, Fănică unu, scara….şi am început să râd, aducându-mi aminte ce au păţit alţi doi participanţi la Virtualia de anul trecut cu acest Fănică…nu mergem în oraş, ne petrecem timpul hodinindu-ne… e posibil ca trenul ce trebuia să ajungă pe la ora opt în Iaşi să aibă întârziere, da e posibil, dar cât , o oră, două…hai să sunăm, cum adică să sunăm? Există dat numărul de la cartierul general aşa că…am aflat apoi că trenul a venit la timp şi că… persoana a vrut să viziteze oraşul de la un capat la altul condus doar de paşi…mărturiseşte seara că a fost frumos, un singur lucru nu a descoperit, Teiul lui Eminescu…

Seara se aşterne repede peste oraş, dar şi peste gândurile noastre, ce vom face, pe cine vom recita, pregătiri de ultim moment, ce coafor, trebuie să fi tu, gata, nu mai avem timp, doar de un duş şi de acordat chitara, că deh vrea să cânte, că doar pentru asta a venit atâta drum, e vorba de Ramy Secrieru, care a venit cu o zi înainte doar pentru a-şi încălzi vocea pe undeva pe la Borta Rece…. dar şi asta e altă poveste…îi şoptesc aşa la ureche: în seara aceasta se va transmite pe radio Lylnx… nu se poate, păi mă laşi să-mi fac emoţii acum în prag de recital, trebuie să-mi anunţ şi eu familia, ca să le demonstrez unde sunt… taxiurile vin greu, Ramy vrea să ajungă devreme să se încăzească corzile, nu mai ştiu, ale chitarei sau cele vocale… telefonul din nou îşi face datoria, suntem în taxi, nu, nu mai este nevoie să vii, te aşteptăm acolo…

Gata! Am ajuns! De aici voi lăsa pe alţii să vorbească!

Casa Pogor. Nici nu urcăm bine scările cănd aud o voce: prochipeasco, vină să-ţi prezint pe cineva, da, nu a glumit, e dl. Silişteanu cu un buchet mare de trandafiri şi cu o altă floare lângă el… trecem mai departe, sala a vut să cuprindă în acea zi mai multe evenimente şi e bine când se întâmplă aşa ceva, cel mai aiurea a fost pentru cei care au respectat ora şase fix, nu ştiau ce se întâmplă, dar totul a intrat în normal, nu mai spun câte pupături, îmbraţişări, ecusoane, protocol cu dulciuri si ceva, ceva bombonele şi multe serveţele galbene, îmi venea să cânt ceva de genul: galbenă gutuie, dulce amăruie…hai ca iar nu m-am ţinut de cuvânt, gata mă aşez frumuşel pe un scaun şi las să intre în scena: Virtualia!

Iasi, 15 decembrie 2007, ora 18 fix, sala Pod Pogor…

Alina Manole

Bună seara şi bine v-am regăsit la ediţia a IX-a a cenaclului Virtualia de la Iaşi! Prima ediţia a fost în aprilie 2003 şi iată ca de atunci au trecut cinci ani. Mă bucur că aici în sală revăd persoane care au fost la prima ediţie şi sper, că îşi amintesc cu plăcere de acele vremuri. Desigur că printre noi sunt şi prietenii noştri mai noi. Vom începe dând microfonul copiilor de la Cenaclul Pas cu pas: Miruna Diaconu, 8 ani, Diana, 5, Laura, 11; grup coordonat de Prof. Petronela Baldovin, chitară şi voce.

Colindăm, colindăm iarna, pe la uşi pe la fereşti…au venit colindători în seara de ajun…

Din sală voci: Bratule, unde sunt cei care lansează cărţi? Ei, e doar Paul Gorban, el se lansează…

Alte voci: Fara zece si un sfert… ce ceas mişto ai Sile… spuneţi repede, repede replicile să vă imortalizeze banda…

Liviu Apetroaie

Am să fac o precizare tehnica, sigur că vreti să folosiţi microfonul în această seară, nu apucaţi cu mâna de zona de receptie a microfonului, e foarte sensibil şi e foarte fidel pentru redările pe care le veţi face în această seară şi de aceea când puneţi mâna pe microfon…mai bine….nu, puneţi…ce să vă spun? În primul rand, bun venit la cenaclul Virtualia! Văd în sală persoane care au fost şi la alte ediţii, asta mă bucură. Aici alături de noi în această seară il avem pe poetul Sterian Vicol, directorul revistei Porto Franco şi preşedintele Societăţii Scriitorilor „Costache Negri” din Galaţi. Sterian Vicol este cel care a menţinut existenţa cenaclului, de unde s-au ridicat poeţi cunoscuţi ca Angela Baciu şi mulţi alţii. Este pentru prima dată când se află în rândul cenacliştilor Virtualiei, îl invit să ia cuvântul.

Sterian Vicol

Mă bucură că sunt aici, cunosc deja pe Florian Silişteanu, Alina Manole, pe care am şi publicat-o. Trecând prin Iaşi am vrut să fiu prezent la această sărbătoare spirituală şi pentru că aici sunt mulţi tineri, de fapt eu un fel de dialog între generaţii, vreau să vă fac o invitaţi, pentru cei care doresc să trimită texte pentru a fi publicate, o pot face. Aici în revistă există rubrică permanentă de poezie, pagină de proză, critică, eseu…vă aşteptăm la Porto Franco!

Alina Manole

Mulţumesc pentru invitaţia făcută de Sterian Vicol. Pentru că sunt la mulţumiri, mulţumesc şi domnului Florian Silişteană care a făcut treisprezece ore pe drum ca să ajungă la Iaşi. Mulţumesc tuturor. În seara aceasta avem prezentare de carte, o invit aici pe Eugenia Reiter să prezinte cartea, Vrăjitoarea, a lui Costin Tănăsescu, fiind şi lector de volum. Pentru mine cartea este un efort important, emoţional, psihic, moral şi, nu în ultimul rând, financiar.

Eugenia Reiter

Am să fiu foarte scurtă, ei, nu chiar foarete scurtă, sunt a treia oară la Virtualia şi prima oară când mă aflu în postura de a prezenta cartea unui autor. Am o datorie dacă pot spune aşa morală, fiindcă am contribuit în mai multe planuri la apariţia acestei cărţi. Este al doilea al poetului Costin Tănăsescu, este bine de precizat că aceasta este prima lansare a volumului care are loc aici la Iasi, a doua va avea loc la Piteşti. Primul voulm a avut parte de o lansare şi la Iaşi tot în cadrul cenaclului Virtualia, volum prezentat de poetul Liviu Nanu. Din păcate Costin Tănăsescu nu a putu fi prezent şi atunci mi-a revenit mie această prezentare. Părerile despre autor şi poezia sa sunt împărţite, unii spun că încă nu şi-a găsit drumul în poezie, alţii spun că şi l-a găsit şi merge deja pe drumul drept. Despre el se poate spune că este un poet tânăr, nu ca vârstă, cu toate că are doar 37 de ani, ci, în poezie. Scrie de aproape cinci ani şi este deja la al doilea volum şi eu spun că acesta este un lucru bun. Critici a avut destule, mai mult sau mai puţin bune. Volumul se numeşte Vrăjitoarea, şi este împărţit în două părţi. Discursul poetic este simplu, a nu se înţelege că şi poezia fiind simplă nu are profunzime. Ce este important la poezia lui Costin Tănăsescu este exprimarea directă construind imagini deosebite… Am să citesc câteva poeme, tocmai pentru a defini în mod direct poezia cuprinsă în acest volum….

În sală îşi fac apariţia mai multe crăciuniţe, care derutează operatorul de imagine şi de sunet, concentrându-i atenţia spre acel loc…şi… rămân cu disursul Eugeniei Reiter, undeva înainte de sfârşit…

Crăciuniţele: Mihaela Gârlea şi colegele sale ne-au cântat şi încântat cu un recital de colinde: scoală, scoală, gazdă bună, zâurel de zâuă… florile florile dalbe… şade-un fecior de împărat…zâurel de zâuă…

Maria

Voi porni călătoria mea poetică prin lumea lui Paul Gorban, de undeva din afara cărţii, de ce spun acest lucru? Nu întâmplător, acum 10 zile sau poate mai puţin, Paul m-a rugat să vorbesc despre cartea lui. Bine, i-am spus, vorbesc, îmi face plăcere acest lucru, fiindcă îmi place enorm să cunosc inima poezie, unui autor, când citesc un poem pornesc dinspre poem spre om, dinspre interior spre exterior.

Dar ca să fac acest lucru, îmi trebuie cartea şi mi-a spus că mi-o trmite în format electronic, nu, i-am spus, aşa nu pot vorbi, trebuie să simt în mâinile mele inima cărţii, să văd dacă îi simt pulsul şi dacă da, atunci voi vorbi. Am primit cartea într-un moment deosebit şi poate acel moment m-a făcut să-mi schimb părerea referitoare şi la titlul cărţii. Eram împreună la un recital de muzică sacră înterpretat de Katya Kelaro, titlul cărţii Îngerii mint femeile a rezonat în acel moment cu glasul Cătălinei, da, îngerii erau acolo… Culoarea coperţii, chipurile reprezentate în succesiune cu o parte în penumbră m-a făcut să mă gândesc că această carte sub acest nume poate avea multe interpretări, deasemeni şi culoarea, dă o notă de plinătate, de speranţă şi de lumnă.

Dacă e vorba de femei, atunci cine or fi îngerii, pentru că marea majoritate a poeţilor şi chiar a prozatorilor vedeau îngerul din femeie sau femeia înger, nu mai departe de Caragiale, el mi-a venit în mine acum: înger radios… bine, vor spune unii, că poate fi şi înger şi demon… Gândindu-mă am început să văd în Paul un înger, un înger împletindu-şi aripile.

Îngerii sunt văzuţi altfel aici, nu aşa cum ne-am putea închipui, există un fel de filozofie a iubirii, o înţelepciune a formei de exprimare: acolo, unde toate merg spre dragoste, / unde corbul bea lapte de cuc, / acolo, unde copiii cu sâni şi cu barbă / se joacă de-a îndrăgostiţii, / chibzuieşte – aripatul alb – să treacă, / uşor, uşor ca să nu cadă… copilăria ne duce mereu spre frumuseţe, spre acele iubirii sufleteşti, ca apoi ajunşi la vârsta maturităţii să iubim, aşa cum doar copii ştiu a se exprima. Chiar dacă pe alocuri limbajul este direct, plinătatea poemului ne concentrează spre o iubire dincolo de carnal: lasă-mă să te cuprind de şolduri / să dansez cu ochii tăi / până când timpul se face rochie / am împăturit în gândurile mele / toate celelalte femei / lăsându-ţi pasul liber în grădină sau: fă-mă cerc şi învârte-mă în jurul buricului / unei femei de circ Doamne / aşa voi avea înţelepciunea unui nou născut / aşa am să pot săruta locul de unde am apărut

Paul Gorban este poetul ce În postul icoanelor albe, ştie să iubească nostalgic într-un tren ce tună aburi. Personajele poemelor au nuanţe diferite, poate unul dintre cele mai frumoase poeme este , Fata cu pantofii de hârtie . Are în el Stofă de postmodern, aşa că accesaţi, http://www.totul.e un inel de nuntă: şi sufletul meu este o pagină web / ca să intri în el trebuie să apeşi clik pe craniu / şi să te loghezi la viaţa mea. / am acolo o iubită mulatră / cu buze cât tulpina de salcie / parcă e o navă spaţială care mă plimbă / prin gaura neagră. / culărul îmi răcoreşte saliva / ca o adiere de vânt tomnatic / cu genunchii arucncaţi înainte. / http://www.totul.e locul în care îmi sciu poemul / e spaţiul unde mâna mea pare o săgeată / liberă prin suflethard. / iubita mă sărută electronic / cu o portocală iar bratele mele cuprinde / onitorul ca un inel de nuntă. / ne vom căsători/www.totul.e un bazar de religii /unde toţi avem acelaşi dumnezeu

Ciprian Voloc – doctorand în filosofie. A făcut o prezentare de excepţie cărţii de poezie Galerie de artă vie de Paul Gorban.

Debutul literar şi-l face încă din perioada liceului, publicând poeme şi proză scurtă în revista: Suflet pentru suflet, în acea perioadă publică şi în revista liceului Aripi de lumină, iar din 2003 îl găsim în revistele: Hyperion, Intertext, Editor, Feed Back, Pasager… În 2002 în urma unui concurs de poezie debutează în antologia ieşeană Iubire, lumină, poezie. În 2004 debutează cu volumul de poeme Primul val, pentru care primeşte, în 2007, medalia Teiul de argint, a premiilor Eminescu oferite de editura Geea Botoşani. În 2005 împreună cu profesorul de istorie Gică Manole şi profesorul de filosofie Ciprian Voloc, înfiinţează mişcarea culturală Cercul de la Dorohoi

Galerie de artă vie reprezintă un strigăt metafizic. În acest volum semnat Paul Gorban ochiul lăuntric devine martorul lucid al propriei conştiinţe, mărturia pe care ne-o lasă, astfel, fiind singurul mod în care el poate interveni, activ, în economia propriului destin.Strigătul din fiinţa adâncă, a omului, poate fi auzit doar de conştiinţa acestuia, iar aportul pe care-l aduce, în acest context, harul poetic, ţine îndeosebi de virtuţile expresive ale limbii. Prin încercarea de apropiere de neputinţa interioară, prin încercarea de a o diagnostica, conştiinţa ordinii strâmbe a naturii umane – şi deopotrivă, a lumii – se amplifică, astfel că ceea ce se vrea, iniţial, a fi simplă identificare a unor neajunsuri fiinţiale, este descoperit, în final, ca strigăt.. al însăşi acestei fiinţe, strigăt care, în căderea acesteia din ce în ce mai accelerată, se materializează în conştiinţă! Ceea ce poetul credea a fi, iniţial, doar strigăt al conştiinţei sale, se vădeşte a fi, în final, strigăt al fiinţei universale. Dacă poetul ar fi implicat, în această consistentă întreprindere poetică, numai propriul său destin, poate că ea nu ar fi constituit obiectul atenţiei noastre. Însă chiar Dumnezeu este cel pe care-l descoperim ţipând, în universul ce se oferă percepţiei poetului. Iar în acest univers nu este altul decât acela pe care îl cunoaştem, ci exact acelaşi: numai că, pentru a realiza aceasta, e necesar să împrumutăm, pe durata lecturii volumului, ochii poetului, şi să realizăm că suntem pe de-a-ntregu singuri / fără Dumnezeu / nu trăim nimic / ca statuiele din parc /nu ştim să ne privim, că nu reprezentăm decât un certificat de naşteri / peste care se aşează rugina, ne umplem timpul cu tot felul de faceri / complicând mereu bărcile pe cer (…) pentru cea mai bună trecere prin plictiseală, că percepţia poetului, despre sine, nu este doar despre al său sine: când am scris acest poem / eram mai viu decât acum (…) sunt un exponent / de galerie de artă vie / poem pe ziduri comun…

*** A sosit Liviu Naaaaaaaaaaaaaaaaaaaanu! Din acest moment începe transmisia la radio Lylnx. S-a pornit el de dimineaţă cu zapp-ul din Bucureşti spre Moldova, dar zăpezile, i-au încurcat drumurile, chiar dacă GPS-ul era setat pe Podul Pogor… cei care au rămas pe radio, ne-au auzit până la urmă!

Luminiţa şi Ştefan – studenţi la medicină, ad-hoc operatori de transmisie radio live din Podul Casei Pogor…

Urmează … Maria, Liviu Nanu din Roşiorii de Vede, Florian Silişteanu din Cluj, Aleks venit tocmai din Moldova Nouă, Florina Daniela Bordeianu din Bacău, Bogdan Groza din Baia Mare – Cluj, Eugenia Reiter din Drăgăneşti – Olt, Daniel Bratu dn Podul lui Pogor, Ramy, Ramona Secrieru din Bistriţa, George Asztalos de la Tg. Mureş, Mircea Boboc din Iaşi, Matei Hutupilă din Iaşi, Anda Andrieş din Paşcani, Cătălina Chelaru din Iaşi; Anca Gligor tot din Iaşi, Mariana Prihor, Walter Ghiculescu şi…. toţi cei care nu sunt poeţi dar s-au înfrumptat din plin de această seară, doar pe cinci dintre ei îi ştiu eu, dacă am uitat pe cineva , e greşeala materiei cenuşii, aşa că… aş vrea să fiu un vrăjitor.. să te mângâi… şi să-ţi sărut …aş vrea să fiu un vrăjitor… dar nu sunt decât eu cea care am consemnat toate acestea …

Pentru curioşii de imagini facem o ofertă doar cu un click, aici puteţi descoperi VIRTUALIA !

Alte adrese cu mai multe detalii A I C I !

Virtualia IX – văzută de Ramy

La mulţi ani, oameni buni, prieteni, poeţilor!

La mulţi ani, Virtualia!

Ramy ne face un cadou frumos, pentru care îi mulţumim: