Virtualia XIII – mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi

când uşa Virtualiei XIII se închide, fereastra Virtualiei XIV se deschide…

 

Cristina şi Mariana au luat toate cuvintele emoţionante despre Virtualia XIII, iar Vlad, toată paleta de culori din toamna la Iaşi…

Mie mi-au rămas mulţumirile pentru cei care au venit de departe – Bacău, Bucureşti, Buzău, Cluj, Suceava – pentru câteva ore de poezie, pentru ieşenii de aproape, pentru domnul Grumăzescu, gazda perfectă a unui cenaclu literar, pentru prietenii mei din ultimul rând al sălii, care au avut răbdarea de a sta până la final, pentru doamna Măriuca de la Editura PIM şi cuvintele ei: Virtualia e urgenţă, până mâine dimineaţă să fie gata!, mulţumiri pentru toti cei care au participat la selecţia de texte pentru antologie şi mulţumiri pentru cei selectaţi, mulţumiri pentru echipa de la TeleM pentru reportajul realizat la cenaclu, lui Gabi Rotaru pentru înlesnire, dacă nu era el, nu pupam noi ştirile de la ora 18!

Mi-au mai rămas şi câteva mirări, întrebări retorice şi ceva mai multă experienţă pentru următoarea ediţie a Virtualiei.

*

Luni, 17 octombrie 2011, la TeleM, la ştirile de la ora 18, a fost un reportaj despre Cenaclul Virtualia

http://www.telem.ro/telem/local/38058-video-scriitorii-cenaclului-virtualia-s-au-reintalnit.html

*
Mulţumesc şi Celui de Sus, în speranţa de a-mi mai da ceva timp şi pentru celalalte ediţii ale Virtualiei, câte or mai încăpea în lume…

*
Vă mulţumesc, încă o dată, tuturor!

Fotografii – Adrian Agheorghesei

Virtualia XIII- 14 oct.2011 – de Cristina Ştefan

– stenogramă-

Iaşi. Galeriile Anticariat D.I. Grumăzescu. Alina Manole şi dl. Grumăzescu ne întâmpină la intrare. Miroase a cărţi, a maşini de scris vechi, a unelte de scris vechi şi a tablouri cu rame patinate. Alina se agită, mai are ceva de cumpărat, cartea Virtualia XIII e peste tot, pe mese, scaune, pe canapea. Şerban Georgescu dă un interviu. Deschid cartea. E frumoasă, e distinsă, Vlad Turburea a ales culorile toamnei. Un tânăr, o floare. Cine eşti? Laurenţiu Belizan! Un tânăr, o privire scrutătoare. Am emoţii. Ştiu cine e. Adrian Agheorghiesei. O tânără. Frumoasă. „Vin de la Cluj!” Raluca Blezniuc.

Începem!
Reprezentanta Editurii Humanitas. Ne vorbeşte de legătura editurii cu autorii. Mă gândesc. Poate la anul Virtualia va publica antologia la Humanitas. Alina mulţumeşte lui Virgil Titarenco, Vlad Turburea, Silvia Bitere şi Maria Gabriela Dobrescu pentru realizarea antologiei. Spune că, fără supărare, textele nu sunt chiar cele trimise. A făcut o selecţie conformă cu unitatea volumului. Da, aşa e! Mă uit şi la mine habar nu am de unde a luat textele. Foarte bine. Asta face un coordonator de antologie. Să lecturăm cartea! Alina citeşte „Cont de toamnă” de Virgil Titarenco apoi „Alte povestiri de la Şipot” de Vlad Turburea. Hai, Cristina, citeşte! Eu? Sunt atâţia tineri, eu baba mă găsiţi? Citesc, din Silvia Bitere, Maria Gabriela Dobrescu şi Carmen Tania Grigore. Spunea Alina că vom citi fiecare din propria creaţie, dar nu, e mai bine să citim din ceilalţi autori şi din cei care nu sunt prezenţi. Adrian citeşte din Paul Blaj, poezia mea, „În iubire de umeri”, din Raluca Blezniuc. Citim, aplaudăm. Raluca citeşte din Dorin Cozan, din Paul Blaj, si o poezie frumoasă, recentă, a lui Adrian, „Noapte bună, copii,”. Apoi, Tu, surâzândă a lui Dorin Cozan. Întreb. Chiar nu a venit Dorin Cozan? Nu, asta e! Îi adusesem cărţi să aibă ce critica la text. A venit Eugen Bot. Îl privesc curioasă, îl credeam un războinic dar când citeşte iveşte brusc marele suflet pentru poezie, e vizibil dăruit.
Citeşte din nou Alina. Să nu rămână vreun autor nelecturat. Cartea Virtualia XIII are 35 de autori.
A sosit şi Doina Leonte. Nu are ochelarii dar citeşte de pe foile ei, două haiku-uri. Ştiu că-s premiate.

Paul Gorban. Ascult atentă. Bună poezie, nu-l ştiam. Citeşte Şerban Georgescu, intervievatul. După ce că e frumos ca un actor mai are şi o proză scurtă de impact. Doamne-ajută să mai avem recunoscută şi astfel de literatură că de epic cu introducere, cuprins şi încheiere ne-am săturat. Mădălina Căuneac, timidă, citeşte după insistenţe, e nouă la noi şi…o felicit, are un epic de forţă.
O studentă la teatru lecturează cu dicţie clasică, intonaţie clasică,
şi pe armonii clasice din propria poezie. E moment artistic. Îmi place muzica, versul nu m-a convins, cred că nu-s singura.
Trebuia să vină Virgil? Da, spune Alina, poate vine la anul cu un nou volum! Să fie aşa!
Citim, să nu rămână autori nelecturaţi! Aplaudăm, îi aplaudăm.

Mă gândesc că faţă de anul trecut nu mai avem momente de suspans, pauze, nu mai improvizăm, pentru că dl Grumăzescu ne monitorează atent,dă muzica mai tare, mai încet, în tandem cu recitarea noastră. Eugen Bot citeşte iar din Paul Blaj şi eu amintesc de premiul USR pe care meritat l-a luat în septembrie, recent, la Festivalul George Bacovia. Şi Laurenţiu a luat premiul UniCredit!
Dl Grumăzescu ne întreabă cine scrie satiră, pamflet, epigramă. Noi…nimic. „Suntem trişti”, conchide Laurenţiu. Dl Grumăzescu ne propune să revenim aici, periodic, să recităm, dar să şi luăm nişte lecţii de dicţie. Ei…sunt nişte discuţii pe tema asta, eu îi spun că suntem din cei online, obişnuiţi cu tastele. Îi mulţumim frumos pentru găzduire şi atmosferă cenaclieră bine gândită. Ne recită un sonet. Aplaudăm. Citesc din Miha Aionesei, poezia pentru Sergiu.
Ar mai fi câteva detalii de consemnat, un pisic cântăreţ, un câine adormit, prăjituri, cărţi, cărţi dăruite, un aer de „am mai fi vrut să vorbim”. Şi despre Alina, fata asta frumoasă şi blândă care cuprinde pe fiecare cu o vorbă de vers.

Virtualia în real – de Mariana Doina Leonte

Iaşi – 14 octombrie – 2011

– Doamna, nu mai vine profesoara de desen?! mă întreabă doi elevi în acelaşi timp.
– Ba vine. A promis. Să fiţi cuminţi şi să ascultaţi că vă va învăţa să desenaţi ca Vlad Turburea…
– Cine e?…
Înfrigurată, intră pe uşă colega mea. ,,Au fost maşinile bară la bară…” îmi spune. E ok! îi răspund. Plec! Plec la Iaşi la Cenaclul Virtualia.
– Să ne citiţi şi nouă, doamna!…
Şoseaua e plină de maşini care vin dinspre Iaşi. Pare că doar noi suntem împotriva curentului. Îmi imaginez metropola în culori calde, aşa cum e coperta antologiei, şi, ca printr-o perdea de lumină, văd profiluri zâmbind. Frica de a nu găsi loc de parcare s-a spulberat. Recunosc strada, clădirea, afişul.
Ah! Aici e! Ce bine că nu a început!…Ba! A început! Zăresc o fată frumoasă în lumina reflectorului stând pe un fotoliu medieval cu microfonul într-o mână, în faţa camerei de filmat. Fac doi paşi spre un loc retras, în spate. Gazda mă ia de mână şi mă invită drept în faţă, pe o canapea moale, pe care nu ştiam cum să stau. Descurcă-te, Marie! Nu mai aud nimic, nu mai văd nimic, doar simt o atingere caldă de spirit. Caut un punct de sprijin. Îl găsesc în zâmbetul Cristinei şi în semnul ei discret făcut cu mâna. Mă uit cu mai mult curaj la fata din fotoliu care ţine în cealaltă mână antologia Virtualia IX. Oare ea e Alina? Cred că da! Vocea, chipul, atmosfera o trădează. După mulţumirile pe care le face şi după ce recită câteva poeme, ne invită la lectură. Prima invitată e Cristina. Mă bucur mult şi simt cum mă cuprinde un dor teribil de colegii lirişti din a căror creaţie citeşte: Maria Dobrescu, Carmen Tania Grigore, Silvia Bitere, Mihaela Aionesei.
Emoţionaţi şi altruişti, autorii prezenţi citesc mai mult din colegii lor. Cât de mult regret că nu mi-am rezolvat problema ochelarilor! N-aş fi recitat în veci din poemele mele aduse de acasă pe un format mare.
Aproape toate poeziile colegilor îmi sunt cunoscute, ba chiar mă surprind murmurând unele versuri care mi s-au lipit de suflet. Sunt uimită să văd cele mai proaspete poeme! Chiar şi ultimul meu poem, ,,Lumina veiozei în zori”, scris cu două zile în urmă, cald, e acolo…Când ai făcut, Alina, toate astea?! o întreb şi-mi zâmbeşte şoptind doar: ,,noaptea…”
În pauzele dintre recitări, admir rafturile pline de cărţi, obiectele şi tablourile vechi. Lângă perete, pe un raft înalt, observ câteva viori rezemate una pe umărul celeilalte ca nişte buni prieteni. Oare va cânta cineva la vioară? Ar tresări poemele de drag…
Caut să recunosc poeţii din virtual. A! Uite-l pe Adrian. Da. E ca în fotografie. Şi Raluca Blezniuc, suceveanca mea, la fel. Domnul acela de lângă raft cred că e Vlad. În aceeaşi clipă aud că nu a venit. A trimis culoarea, lumina şi zborul din poeme. Nici Paul Blaj nu e. Ba e! Prin vers. Se recită mult din poemele lui, ca o recunoaştere a premiului obţinut din partea USR Bacău pentru volumul de versuri ,,Mănuşi pe nisip”. Ce frumos îi spune Cristina ,,poetul cu mănuşi”!
Lumina se cerne peste întreaga încăpere şi se roteşte ca un nimb. Eminescu e la loc de cinste şi tace. Încă nu şi-a coborât privirea şi zâmbetul nu s-a stins, ba chiar pare mai încurajator.
Muzica e lină iar îndemnurile domnului Grumăzescu, gazda noastră, pline de spirit înalt. Ferice de cei care ştiu să-şi recite poemele. Mă gândesc cu ciudă că rareori se întâlnesc în acelaşi om şi poetul şi actorul…sau poate că e mai bine aşa. Poetul doar scrie. Simte şi scrie. Sufletul lui tot e pus acolo, în litere, nu a mai rămas nimic pentru sunet, pentru glas, pentru microfoane. Sau poate că trebuie un suflet mare, mare, ca al Alinei Manole sau ca al atâtor altora care ştiu să-şi poarte crucile discret.
La final servim prăjituri şi covrigei, bem suc şi must. Ne cunoaştem, strângem mâini calde care zăbovesc prieteneşte. Câte două trei vorbe, aprecieri şi încurajări se împart cu generozitate. Mângâi un pic pisoiaşul adoptat de Cristina pentru câteva clipe. Ne mai privim o dată cu toţii şi ne despărţim. Ba nu! Ne luăm acasă unii pe alţii, acolo, la lumina veiozei, până în zori, să jucăm şotron cu boabe de struguri în chenare de cuvinte….Cât belşug în toamna asta! Îmi vine să mă rog…

Afară e rece, dar în casă şi în suflet e cald. Tocmai mi-am amintit ultima strofă a poemului lui Paul Blaj:
,,am o rugăminte stinge
lumina
și lasă-mă singur
să mă pot aduna pentru
rugăciune”, un poem recitat de două ori la cenaclu, ca şi ,,În iubire de umeri” al Cristinei Ştefan.
Beau din cafeaua fierbinte cu lapte şi îmi aduc aminte de spusele lui Adrian A. Agheorghesei:
,, Dacă scriitorul de proză poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascunzându-se într-un personaj, poetul nu are voie să lipsească de la întâlnirea cu cititorii lui” (desigur, nu la întâlnirea în real se gândea, ci la eul liric, cel care întâmpină cititorul).
Dincolo de orice întâlnire în real, limitată de timp şi de spaţiu, are mereu loc întâlnirea aceea intimă în poeme când şi poetul şi cititorul tac. O tăcere în care vorbesc doar îngerii. Atunci e un fluviu cald de comuniune între ei.

PS. Mulţumiri Virtualia, Hermeneia, Lira! Oare voi sunteţi pomii aceia frumoşi de pe copertă?! 🙂 Cred că da.

http://hermeneia.com/content/virtualia_in_real_0

Cenaclul Virtualia – ediţia a XIII-a

Au trecut mai bine de opt ani de la prima ediţie a Cenaclului Virtualia, din aprilie 2003 şi am ajuns, anul acesta, la ediţie a XIII-a şi la al nouălea volum de cenaclu.

Cu toată „criza economică” şi criza mea de timp din ultimii ani, venirea toamnei, la Iaşi, îmi bate la poarta gândurilor să pun pe roate o altă ediţie a cenaclului Virtualia şi, pe plan secundar, alte preocupări, chiar şi profesia, până ce nu „gătesc”, cum se cuvine, volumul şi cele trebuinciose, pentru ca Virtualia să fie şi mai frumoasă, cu trecerea anilor.

Am avut noroc de oameni care m-au ajutat, m-au înţeles şi m-au susţinut întru poezie şi cultură, în organizarea Virtualiei, în fiecare an, şi am să numesc aici, în primul rând, pe Vlad Turburea – poetul şi omul de artă, din imaginaţia căruia noi avem copertele şi afişele de cenaclu.

Mulţumiri prietenilor şi scriitorilor, de departe, Luminiţa Suse, Silvia Bitere, Maria Dobrescu, Roxana Sonea, Eugenia Reiter, Daniela Florea, Silvia Caloianu, Dan Tristian, Andu Moldovan, Constantin Martin, Laurenţiu Belizan şi ieşenilor Maria Prochipiuc, Gabriela Petrache, Mariana Prihor, Vlad Nanie, Gabi Rotaru (de la TeleM) şi, nu în ultimul rând, familiei mele, care, ca orice familie de scriitor, trebuie să suporte hachiţele aceluia… cred că scriitorii şi, în general, oamenii de artă sunt cei mai dificil de suportat.

Mulţumiri lui Virgil Titarenco – poetul, prietenul şi omul aproape de sufletul Virtualiei – care, chiar la zece mii de km fiind de Iaşi, a fost mereu alături de noi şi mulţumiri site-ului Hermeneia.com pentru găzduire.
Lui Radu Herinean pentru că de pe site-ul poezie.ro am început.
Lui Rareş Petrişor de la TheChronicle, precum şi celor de la Radio Iaşi, Radio Lynx, Radio Stillonline, Iaşi TV Life, TeleM – pentru interviurile şi filmările de la Virtualia.

Mulţumiri gazdelor noastre de la Casa Pogor şi domnului Dumitru Grumăzescu – pentru găzduirea din real…

***

Cu toate aceste cuvinte de gratitudine în suflet, mă îndrept şi eu, vineri, 14 octombrie 2011 – zi de Mare Sărbătoare, ziua de Sf. Paraschiva, către Galeriile Anticariat Grumăzescu, începând cu ora 17, spre a mă reîntâlni cu voi, cei care veţi ajunge la Iaşi, întru poezie, muzică şi arte frumoase.

Intră cine vrea, rămâne cine poate!